Dame, curtezane, regi, regine, principese, cavaleri, papi, dogi si… Casanova! Nimeni n-a lipsit din Piazza San Marco in cele zece zile de Carnaval. Mai ales ca, la umbra Campanillei, dupa lungile plimbari prin multimea curioasa de vizitatori, "mastile" s-au infruptat din "dolci carnavaleschi", deserturi tipice venetiene care se prepara si azi ca in anii de glorie ai lui Carlo Goldoni.
Caracteristice pentru aceasta perioada sunt, inainte de toate, mult-gustatele "frittelle", pentru care se organizeaza si o competitie. Apoi: "castagnole", "pescatore" (cu ciocolata, vanilie sau stafide), "pan del Doge" (preparata cu stafide sau fistic – aceasta din urma avand specifica o frumoasa culoare verde), apoi "galani" (sau "crostoli") si "castagnoli" sau "chiacchiere". Indiferent ce nume ar purta, cele mai multe dintre aceste dulciuri sunt obtinute din aluaturi din faina cu oua si fructe uscate, prajite in baie de ulei. (Venetienii nu se tem de kilogramele in plus, caci, o data ce Carnavalul se incheie, incepe postul…)
CASTAGNOLE
Desertul, a carui reteta este foarte veche, se pregateste de obicei in perioada de toamna si de iarna. Este un preparat pe care obisnuiau sa il prepare cei din patura saraca, in zilele de sarbatoare si de Carnaval.
RETETA: Se pune drojdia la fermentat cu apa calduta si zahar, dupa care se amesteca bine cu un kilogram de faina, o jumatate de paharel de grappa si un ou. Se lasa la crescut, dupa care se iau bucatele mici de aluat si se fac intre palme mingiute de dimensiunea unei castane, care se prajesc in ulei. Se scot, se pun pe hartie absorbanta, apoi se asaza pe o tava si se pudreaza cu zahar din belsug, dupa ce s-au racit.
CROSTOLI
Acest desert de origine foarte veche a ajuns in Republica Serenissima venind dinspre tinuturile muntoase din nordul Italiei. Locuitorii altor provincii veneau la Carnaval aducand cu ei, spre vanzare, produse specifice pentru zona lor. "Crostoli" au fost atat de apreciate de venetieni incat le-au adoptat ca dulciuri pentru momentele de sarbatoare.
RETETA: Un kilogram de faina de grau, bine cernuta, se pune intr-un castron mai mare si se face o gaura la mijloc, in care se vor pune unul-doua oua, o jumatate de paharel de grappa, doua-trei linguri de unt topit, sare dupa gust. Se amesteca totul pana se obtine o compozitie omogena. Se lasa aluatul sa se odihneasca aproximativ o ora. Pe urma se ia o bucata de aluat care se intinde intr-o foaie subtire, iar apoi cu un cutit se taie bucati de forma rectangulara, care se rumenesc in baie de ulei. Se intorc pe fiecare parte, se scot apoi pe hartie absorbanta, dupa care se asaza pe un platou si se presara din abundenta zahar pudra. Se mai pot pregati si astfel: aluatul se intinde in foaie subtire, se taie bucati dreptunghiulare, se cresteaza inca o data la mijloc si se trece o parte din aluat prin gaura formata, asa cum se procedeaza la noi pentru "minciunele".
ZAETI
Este un desert de origine umila, fapt certificat si de prezenta amestecului de faina de grau cu malai (atunci cand camara se golea, erau "inventate" retete cu ingredientele aflate la indemana).
RETETA: Se amesteca aceeasi cantitate de faina de grau cu faina de porumb (cernuta de doua ori) – pana la un kilogram, putina sare, zahar vanilinat, amoniac si unt topit, doua-trei galbenusuri de ou frecate cu doua-trei linguri de zahar pudra si 100 ml vin alb. Se mai pot adauga, dupa inspiratie, oricare alte ingrediente care sa aromeze aluatul, inclusiv coaja rasa de lamaie, fructe uscate taiate marunt sau stafide. Cand aluatul este suficient de consistent, se lasa cateva minute sa se odihneasca, apoi se fac din el bastonase groase de un centimetru si lungi de 6-7 centimetri. Se pun in tava, in cuptor, pentru aproximativ 30 de minute si se servesc ca atare sau pudrate cu zahar.
BUSSOLAI VENEXIANI
Se pregatesc din aluat pentru grisine, doar ca au forma de cerc. Inca de la inceputul secolului al XIX-lea, in Venetia se obisnuieste sa se serveasca "bussolai" alaturi de cafea cu lapte, in loc de paine, fursecuri sau biscuiti. De asemenea, in practica populara "bussolai" se servesc la sfarsitul mesei, cu un pahar de vin, pentru ca ajuta digestia.
RETETA: Se amesteca drojdia cu apa calduta si 100 g faina, dupa care se lasa la crescut la loc cald. Cand isi dubleaza volumul, se incorporeaza 400 g faina, adaugandu-se apa pana se formeaza o pasta compacta. Se formeaza bastonase lungi ca pentru grisine, carora li se da forma de cerc cu diametrul de aproximativ 6 cm. Se pun in tava si se lasa sa creasca pentru cateva minute, apoi se dau la cuptor, la temperatura de 200ÞC, pana se rumenesc.
Alte deserturi
CREMA FRITTA. Se aseamana cu ceea ce se cunoaste in Italia ca fiind pannacotta, doar ca nu se pregateste din smantana, ci dintr-un amestec de faina, lapte, zahar si galbenus.
PINZA. Desert specific pentru ziua Nasterii Domnului, se prepara din faina alba si malai, fierte impreuna, compozitia rezultata fiind amestecata cu unt, zahar, stafide, grappa, stafide taiate marunt, migdale feliate. Acest aluat se pune intr-o tava intinsa si se coace, dupa care se serveste taiata in romburi.
In Jurnalul de bucatarie (Jurnalul National), 7 martie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu