Teatrul renascut din cenusa

Se spune ca in "Serenissima" turistica "traiesc" doua orase. Unul este "Venetia turistului grabit". Pentru el, reperele esentiale sunt Piazza San Marco si o plimbare cu gondola pe sub "Puntea Suspinelor", chiar daca tariful este exorbitant (ajunge si pana la 100 de euro!), iar sarutul de Sf. Valentin sub celebrul pod venetian, in plin Carnaval, e mai mult o facatura turistica – daca e sa ne gandim la adevarata functionalitate a podului inchis, prin care treceau, suspinand, prizonierii, catre si de la locul de judecata.
Cetatea ascunsa
A doua Venetie este una "ascunsa", care te lasa sa ratacesti prin inima ei, oferindu-ti, fara rezerve, dragostea. Palazzo Grassi (cu muzeul in care anul acesta, in februarie, bantuia fantoma lui Picasso), Catedrala San Vidal si acordurile "Anotimpurilor" lui Vivaldi, casa in care s-a nascut Carlo Goldoni (cu fantana ei interioara), turnul-clopotnita (o "campanilla") al bisericii careia venetienii ii spun "dell’anzolo Raffaele" si care este mai inclinat inca decat Turnul din Pissa, Teatrul de comedie Carlo Goldoni si, nu mai putin, Gran Teatro La Fenice, cu nume predestinat, caci i-a fost dat sa renasca din cenusa, asemeni pasarii Phoenix. Si nu o data, ci chiar de doua ori. Pentru ca, in ciuda gloriei pe care o cunoaste de-a lungul veacurilor institutia de spectacole venetiana (construita in anii 1791-1792), numele nu i-a purtat intotdeauna noroc.
In noaptea de 13 decembrie 1836, un foc pus de austrieci avea sa distruga teatrul, care isi muta spectacolele in sediul Teatrului Apollon (fost "San Luca" si actualmente Teatrul "Carlo Goldoni") pana la finele lui 1838, cand Teatrul La Fenice e reconstruit. O alta noapte de iarna – 26 ianuarie 1996 – si un al doilea incendiu ce face ravagii. Teatrul este recladit, dupa macheta originala, din 1790, a lui Giannantonio Selva, lucrandu-se dupa regula "tot ce a fost in locul unde a fost", folosita si la recladirea Campanillei din Piazza San Marco, intre 1902-1912.
Romanii si La Fenice
Scena marelui teatru muzical venetian a fost deschisa pentru marile voci ale Romaniei. Mariana Nicolesco s-a impus aici ca soprana "drammatico d’agilita", in "Beatrice di Tenda" de Bellini, opera inregistrata pe CD si considerata "o piatra de hotar in discografia belliniana". Aici a dirijat nu de putine ori Sergiu Celibidache si au interpretat tenorul Corneliu Murgu, soprana Sylvia Greenberg, mezzosoprana Ruxandra Donose, dar si grupul traditional "Ardealul", care a incantat audienta cu muzica instrumentala populara romaneasca, ungureasca si tiganeasca.


Bal mascat
Ne-a fost ghid, prin Gran Teatro "La Fenice", Barbara Montaguer, ofiter de presa al prestigioasei institutii culturale venetiene. Era seara premierei operei "La Vedova Scaltra". In sala, o buna parte din spectatori purta costume de Carnaval. Dupa spectacol, unii dintre ei aveau sa participe la un bal privat (cu bucate venetiene si orientale) organizat chiar in cladirea teatrului, in sala Appolonia, si avand drept gazda un miliardar libanez. Altii urmau sa (de)guste specialitatile culinare ale Serenissimei vizavi, la restaurantul artistilor, "La Colomba", unde prezenta la receptie era garantata de un costum de epoca si… 240 de euro. Dincolo de pret, la Venetia, experienta gastronomica nu trebuie ratata!

In Jurnalul de bucatarie (Jurnalul National), 7 martie 2007